Noaptea nașterii...
și zarea, albă, ca un vis se-arată
sub opincile-nghețate neaua scârțâie călcată.
Undeva, pierdut în ceața de lumină albă rece
un colind se-aude-o clipă,
doar o clipă,
și-apoi tace.
Pe la fiecare casă râd ferestrele-n lumină,
e de-atâta bucurie toata noaptea asta plină.
De pe-o uliță pierdută, din colindul dinainte,
ca pe-o aripă de înger lin răsună trei cuvinte:
"Ia sculați, dragi gospodari,
căci vin astăzi oaspeți rari
florile dalbe, florile dalbe."
Astăzi undeva departe,
unde gându-abia pătrunde
la a lumii rugi de veacuri
tainic Dumnezeu răspunde.
Înfășat sta-acum în iesle
mic Copil,
stăpânul lumii
strălucesc în juru-I toate albe ca argintul spumii
iar din ceruri, steaua sfântă,
dulce raza și-o coboară
peste iesle, peste staul,
peste-o mamă și fecioară.
Încărcați cu daruri scumpe
vin trei magi să i se-nchine,
se coboară cor de îngeri din tăriile senine,
și-n cântări aduc vestirea la păstorii de la staul
pentru Fiul sfânt din iesle împletind cununi de aur.
Toți Îi cântă-acum "Osana", -
noaptea parcă-i zi cu soare
îngerii,
păstorii,
magii,
totul este sărbătoare!
Iar pământu-mbracă haina albă pentru prăznuire, -
vine Domnul:
să ne afle așteptându-L cu iubire.
Binecuvântat fii, Doamne, Cel ce vii cu bucurie,
fă ca inimile toate să Ți se deschidă Ție!